Astra Ploieşti - Poli 1:3 (1:2)

Norocul şi arbitrajul generos ne-au permis să obţinem astăzi o victorie esenţială pentru cursa de urmărire a primului titlu alb-violet.

Dar după jumătate de oră, parca revedeam meciul cu FC Vaslui. Nici nu începuse bine meciul că Chiţu a fost deschis excelent pe stânga, a centrat bine, Goga a deviat la colţul lung, iar de acolo Magera a marcat! Poli a continuat să domine şi în minutul 10 Tudor a dictat un penalty la un henţ în preajma lui Nibombe. Goga a executat şi, cu şansă, mingea a intrat în poartă, după ce l-a lovit pe portar în spate. Meciul a luat o turnură mai puţin plăcută în minutul 18, când Mera era la plimbare, iar Seto a scăpat spre poartă şi a fost luat pe sus de Taborda. Nu cred că în aceasta situaţie se impunea eliminarea portarului, mai ales că jucătorul şi-a făcut mingea în lateral şi era acoperit de Luchin, dar nu spun că nu s-ar fi putut dicta. Oricum, din libera ce a urmat, Ganea a redus din scor, după ce zidul l-a mascat eficient pe Taborda, Goga pus pe traiectoria balonului s-a întors, iar portughezul a rămas fără reflex. Magera putea să mai liniştească spiritele trei minute mai târziu, la o deschidere foarte bună de la Goga, dar şutul său cu stângul a fost prea slab. A urmat o nouă ocazie pentru alb-violeţi la un corner, când mai mulţi jucători au trecut pe lângă finalizare, dar aceasta a şi fost cam ultima noastră fază bună de poartă pentru multă vreme. În schimb, am cam trecut la colectarea de galbene. Gazdele au preluat controlul partidei şi s-au urcat peste noi, iar acest lucru s-a văzut prin mai multe semi-ocazii, culminând cu penalty-ul făcut absolut neglijent de Nibombe în minutul 36. Marele nostru noroc a constat în execuţia slabă a lui Ganea şi inspiraţia lui Taborda, astfel că scorul a rămas în favoarea noastră. Presiunea asupra apărării noastre creştea odată cu apropierea pauzei, iar colacul peste pupăză a sosit în mintul 44, când Mera l-a servit cu un cot pe Ganea alergând după un balon şi a văzut al doilea galben. Mai mult, Astra a fost la câţiva centimetri de egalare, dar şutul fantastic al lui Strătilă a ocolit poarta lui Taborda.

Pauza a fost salvatorul nostru. La reluare, gazdele au părut mult mai relaxate (obosite) şi nu au putut susţine presiunea din finalul primei reprize. Poli nu a făcut decât să se apere, iar precum ne putem aduce aminte, ştie să facă acest lucru destul de bine. Şi aşa însă, în minutul 62, la o minge lungă, Bonfim a faultat în careu, dar Tudor nu a văzut. Alb-violeţii păreau neputincioşi în atac, construind greoi şi fiind lipsiţi de explozia necesară pentru contre. Cele mai bune faze au venit la insistenţele lui Goga, dar acesta nu a putut să-l învingă pe Miron în două rânduri. Sepsi a avut un şi el un şut parat, înainte ca Nibombe să o comită încă o dată, faultând dur şi la fel de neglijent ca la penalty în propria jumătate, dar Tudor a fost din nou de partea noastră şi l-a scutit pe togolez de al doilea galben. Era clar că Astra nu mai avea destulă forţă ca să insiste cum se cuvenea pe finalul de meci, dar şi aşa a reuşit să-şi treacă în cont o ocazie excelentă, mingea trecând de puţin pe lângă poartă la o lovitură de cap a lui Silva. Şi atunci când nimeni nu se aştepta, Goga cu patru fundaşi adverşi în faţa a speculat intrarea prin alunecare a lui Oprsal, a scăpat singur cu portarul, la sărit cu o scăriţă şi a finalizat această faza splendidă fără nicio problemă - o reuşită de-a dreptul impresionantă. Până la fluierul de final nu s-a mai consemnat nimic important, astfel că Poli şi-a trecut în cont trei puncte mari, dar după multă suferinţă şi cu ajutorul unui Tudor, ca mai mereu, confuz.

A fost greu de crezut căderea echipei după primirea golului şi doar printr-o minune am rezistat până la pauză. Degringolada ce-a urmat revenirii pe tabelă a gazdelor a fost una de-a dreptul jalnică, puţini jucători reuşind să-şi păstreze calmul. Printre aceştia s-a enumerat Sepsi, care a făcut din nou un meci bun, la fel ca şi Luchin pe flancul drept - chiar de al doilea nu a lăsat o impresie aşa de bună ca primul. Oricum, mă gândesc că odată cu această partidă a luat sfârşit şi această tentativă nereuşită de a reformula centrul apărării noastre cu doi jucători lenţi şi de multe ori stângaci, care nu se completează deloc. Cea mai mare problemă azi a fost linia de mijloc, ea nereuşind să se evidenţieze decât prin nereuşite. Chiacu s-a implicat în joc, dar a greşit mai mereu continuarea, Kozak nu s-a văzut, Bourceanu a fost neconvingător, iar Chiţu, în afara de centrarea la deschiderea scorului, a fost foarte izolat. Odată cu intrarea lui Contra, mi s-a părut că echipa a câştigat în concentrare, dar pe faza ofensivă rezultatul a fost tot null - explicabil, oarecum, prin omul în minus.

Am respirat cu bine la final, graţie unei reuşite minunate a lui Goga (care, imediat după, a ratat preluarea la o fază mai simplă), şi cred ca atâta contează momentan. Am rămas sus şi jucam mai departe.

Poli: Taborda (6) - Luchin (6), Mera (3), Nibombe (4), Sepsi (6,5) - Chiacu (5), Bourceanu (5,5), Kozak (5), Chiţu (5,5) - Magera (6), Goga (7)

Schimbări:

Contra (6) pentru Chiacu (min 45)
Bonfim (5,5) pentru Kozak (min 58)
Parks pentru Chiţu (min 71)